Dăruim 2011 - la final de ediţie
Dragi prieteni!
Iată că, după ce ne-am tras şi noi sufletul de sărbători, reuşim să tragem linia pentru ediţia din acest an. După cum vedeţi şi în infografia de mai sus, s-au strâns bani pentru 400 de pachete, o cifră frumoasă pentru că dincolo de matematică stau 400 de copii bucuroşi. Anul acesta ne-am extins teritoriul, atingând 14 localităţi (lista completă în statistica de mai sus). În Tg-Mureş am reuşit să ajungem, pe lângă Şcoala Generala Nr.7, şi la o secţie specială cu 30 de copii din cadrul Şcolii Generale Nicolae Bălcescu, în cartierul Ady.
După ce iniţial reuşisem să alcătuim 360 de pachete, printr-un efort şi o sumă colectată ulterior am reuşit să mai ducem 40 de pachete (Sângerul de Pădure, Tg.-Mureş)
Fiecare ediţie Dăruim ne permite să tragem anumite concluzii şi pe baza lor să efectuăm corecţii utile în anii următori. Aşa cum a remarcat şi Mihai, prietenul nostru drag din Cluj, schimbarea majoră pe care ne-o propunem pentru anul următor va fi o vizită preliminară, în luna noiembrie, în localităţile în care vom duce pachete de Crăciun. Care este scopul acestui, la urma urmei, efort suplimentar? În primul rând, o calibrare de control a distribuţiei pachetelor. Ne va permite să ştim din timp, cât mai exact, numărul de copii şi nevoile din fiecare localitate. Va mai înlesni comunicarea cu cadrele didactice. Un exemplui concludent: anul acesta am ajuns la Bozed doar pentru că ne-am încăpăţânat să parcurgem cei câţiva kilometri de drum prost dinspre Săbed, după ce la Bozed nu ne răspunsese nimeni la telefon, vreme de câteva zile. Am găsit şcoala şi pe cei şapte copii de acolo, le-am dat pachete, iar învăţătoarea pe care o apelasem repetat şi inutil ne-a anunţat că nu-i funcţiona telefonul.
Vom pregăti din timp o mică broşură care să prezinte acţiunea, istoricul şi scopul ei. Lucru util pentru învăţătoarele/educatoarele care nu ne cunosc şi nu ştiu cum să ne prezinte, cum să ne primească (nu suntem o fundaţie, congregaţie, afacere, nu dăruim doar selectiv ungurilor, românilor sau rromilor, nu avem scopuri ascunse, nu cerem nimic în schimb).
Ca o notă laterală, dar deloc de neglijat, noi, cei care facem drumurile Dăruim, vrem să vă semnalăm un fenomen pe care l-am constatat în drumurile noastre: xenofobia! Tragem şi aici un semnal de alarmă: nu excludeţi rromii, ţiganii, spuneţi-le cum vreţi dar nu-i excludeţi! Îi întrebăm pe cei care strâmbă din nas când aud de minoritatea rromă: care este vina acelui copil născut într-o familie de rromi, cu ce păcat vine el în faţa celorlalţi ca să merite excluziunea, segregarea? Ştim şi conştientizăm că e un fenomen generalizat în România, ne izbim de el în Acţiunea Dăruim şi scriem răspicat aici că unul din pilonii pe care ne sprijinim în iniţiativa noastră este şi lipsa oricărei prejudecăţi legate de etnie.
Revenind la acţiune, ţinem să le mulţumim şi lui Andrei, Csilla şi Anca pentru frumosul gest de a ne oferi 14 pachete pline cu haine şi jucării de la copiii lor, grupate pe vârste, care au ajuns anul acesta la Porumbeni.
Anul acesta mai marchează o premieră, Acţiunea Dăruim fiind radiografiată printr-un interviu în ziarul mureşean Punctul. De îndată ce vom avea linkul vă vom trimite spre articol.
UPDATE: Articolul din Punctul, aici
Să ne auzim cu bine în 2012, vă dorim un an rodnic şi ferit de griji!
Echipa Dăruim