Despre început

Orice acţiune are un început, o scânteie care poate să aprindă imaginaţia, să incite sau să te îndemne să ieşi din letargie. În ciuda aparenţelor care spun că suntem extraordinari de activi în ziua de azi, că dărîmăm ziduri şi clădim case, noi credem că avem tare nevoie de imbolduri de a ieşi şi din pasivitatea sufletului, nu doar a minţii. Un asemenea imbold se conturează în aceste zile, aproape de sărbători, şi ne bucură enorm şi ne entuziasmează să vedem că voi, prietenii şi colegii noştri, daţi curs, crezare şi sprijin iniţiativei de a oferi o fărâmă de fericire unor copii - sunt aşa de mulţi din păcate, prea mulţi pentru puterile noastre - care nu vor avea şansa de a primi prea multe de Crăciun. Motivele? Mai aveţi nevoie de ele? Uitaţi-vă în jur şi vedeţi câţi copii trişti există! Noi îi vedem şi dorim, eficient şi fără emfază, să îi ajutăm, pe câţi ne va permite entuziasmul. Desigur, fără voi efortul acesta ar fi împuţinat şi de aceea ţinem să vă mulţumim şi aici.