Dăruim
Am fost la Icland, azi dimineaţă. Fusesem informaţi că grădiniţa se află în fosta casă parohială şi ne aşteptam la o căsuţă mică, albă, decentă. Realitatea: necosmetizată de iluzii şi aşteptări, deplorabilă. Copiii învaţă într-o cameră a unei case dărăpănate, pe care educatoarea s-a chinuit cât de cât să o decoreze cât mai plăcut. Am lăsat pachetele şi ne-am dus la Şcoala de lângă Căminul Cultural, unde într-o clădire ceva mai renovată învăţau copiii şcolari. O învăţătoare micuţă, inimoasă, ne-a primit cu mulţumiri, poate un pic uimită că s-a gândit şi la ei cineva. În oraş lucrurile au mers mai uşor, am lăsat educatoarelor pachetele pentru copiii care aveau nevoie de ele.
Pe moment, avem încă 2 milioane de lei rămase (de care mai luam pachete) şi câteva pachete pe care le vom distribui întrebând alte educatoare.
Ataşez singura poză făcută în Icland, cu clădirea grădiniţei.
publicat de Mircea D. la 11:52 a.m.
5 Comentarii:
...dacă bâiguiala referitoare la continutul pachetelor am crezut că se datorează exasperării şi dezgustului la care ajunge orice om normal zilele astea numai la gândul unui "mare magazin", comentariul de astăzi m-a surprins prin gustul amar şi tonul trist, în ciuda entuziasmului şi a dăruirii cu care aţi lansat "Acţiunea Crăciun".
Apoi, m-am refugiat în prima idee care mi-a trecut prin cap... "grădiniţa aceea .... într-adevăr deprimantă... asta trebuie să fie".
Nu continui gândurile, dar întreb, timid şi totuşi conştientă de subiect : "... şi dacă la anul, Crăciunul poate fi sărbătorit între alţi pereţi?"
Iertată-mi fie gândirea necurată în prag de sărbătoare, dacă nu ajugem să oferim cine ştie cărui nepot de primar o casă văruită gratis, parcă m-aş apuca de învăţat din tainele blog-urilor, că tare mult bine aduc în casele oamenilor...
Tonul postului "Dăruim" nu s-a vrut a fi unul trist. Scopul acestei acţiuni a fost, declarat de la bun început, acela de a dărui unor copii trişti un strop de fericire de Crăciun. Scopul a fost atins, de asta vă asigurăm! A renova o clădire, dacă la asta se referea comentariul, cere un efort mult mai mare, muşchi mai puternici pe care deocamdată nu-i avem. Esenţial (se aplică şi în viaţă) este să-ţi propui ţeluri pe care le poţi atinge, chiar dacă sacrifici idealuri mai generoase şi mai înalte. Conţinutul pachetelor n-a fost rezultatul unei bîiguieli: înainte de a le cumpăra, am acceptat pe blog sugestii, şi de aceea poate că pare ezitant traseul, dar odată ajunşi cu banii la magazine, n-am mai ezitat deloc. Oricum, n-am întrezărit nici o gândire necurată în comentariul acestui post, aşa că rămân optimist în continuare...
Mircea, te rog să mă ierţi ... nu am vrut să fiu maliţioasă. Nu am criticat conţinutul, ci am notat zăpăceala din textul primei sugestii - sunt o fiinţă foarte organizată... Pachetele, chiar am vrut să comentez, mi s-au părut pline de suflet, în primul rând, şi alese cu multă grijă, ca pentru copiii din propria familie (eu una am, slavă cerului .... o mulţime)
Cât despre "Dăruim" , sunt convinsă că misiunea a fost îndeplinită cu succes, doar că mi s-a părut tare amar gustul descoperirii grădiniţei din Icland. Fiindcă unii se bat în Metro şi Billa pe aparate de făcut te miri ce în timp ce nişte suflete vin la "grădi" în cocioaba aia....
Şi, ştii ceva? Pui pariu că, dacă nu sunt deja renegată (... please say NO) pot să îţi prezint un mini - plan de afaceri pentru zugrăvirea cămăruţei din Icland, plan la care mai - mai că o să îţi vină să subscrii? De bună seamă, o secţiune importantă o va reprezenta suportul local :)
Te rog frumos, ceartă-mă şi iartă-mă .... cât despre gândul necurat, acela se referea la teama de a nu mă oferi să renovez o grădiniţă care să fie brusc transformată în birt ....
Buna, Anca!
Te rog sa nu-ţi ceri scuze, n-am perceput nici o urmă de ironie/critică în comentariul tău! Zăpăceala care a precedat cumpăratul pachetelor se datora elanului de a pune pe blog inclusiv sugestii venite de pe web, deşi ne descurcam şi singuri, aşa cum s-a şi întâmplat. Totuşi, chiar şi sugestiile au avut un rol clarificator, culmea, deşi par zăpăcite.
Pozele făcute pachetelor, am impresia (de designer :)) că nu reproduc suficient căldura şi ingeniozitatea puse în alcătuirea
lor, dar făcute (de mine, mea culpa) în grabă, pe cand se alcătuiau pachetele, n-au ieşit super-profesional.
Una peste alta, insist că este o reuşită (care se va încheia mâine, între timp au mai sosit 1 500 000 lei şi mai cumpăr în noaptea asta - ca să evit sarabanda-consumatorilor-zăpăciţi-de-suflul-comercial-al-sărbătorilor - câteva pachete) şi la anul, crede-mă, o vom organiza (adi-angela-cătălina-eu-de ce nu tu-de ce nu alţii) mai bine, mai frumos, mai puternic, pentru că văd că se poate şi oamenii au voinţa de a schimba lucrurile dacă le dai oportunitatea, este ceva extraordinar să declanşezi în oameni imboldul spre compasiune, iubire, pasiune, voinţă!
Hai să-i invidiem pe muzicieni pentru asta :)
Despre a zugrăvi grădiniţa: am o vagă impresie că oamenii din acel sat numit Icland ar trebui să fie învăţaţi să pescuiască, nu să li se
ofere peşte. Ah, tare încep să îmi doresc să îmi fac o meserie din a învăţa oamenii să clădească şi să se cladească, să clădească lucruri
şi să-şi clădească spirit. Din păcate, poate la 31 de ani e prea târziu să mai fac asta. Dar nu se ştie niciodată!
Aş vrea ca oamenii să găsească resursele sufleteşti ca din materia din care sunt clădiţi - fără adaos de materie din afară - să transforme lucrurile în bine. Este cea mai splendidă transformare, ca aceea a fluturelui devenit din pupă fiinţă cu aripi cu care să zboare! Nu sunt idealist, te previn, sunt bine înfipt cu picioarele în pămant, poate prea bine!
Cu drag şi mulţumiri pentru ajutor,
Un fluture
Dragă Moş Crăciun,
Eu mă bucur şi-ţi mulţumesc că i-ai găsit pe copiii din Icland! Cred că era posibil ca aceşti copii să nu primească vizita ta, pentru simplul motiv că e greu să-ţi dai seama că în clădirea aceea merg la "grădi" nişte copii! Eşti bun, iar mesagerii tăi mişcă lumea cu dăruirea lor...şi poate, acum că ai fost şi tu pe acolo, oamenii mari de care depind omuleţii din grădiniţă, o să înţeleagă că şi ei pot face ceva!
Trimiteți un comentariu
<< Prima pagină